Numărul #43, 2013
Galerie

All That Is Solid Melts into Air, 2012–2013
Mona Vătămanu, Florin Tudor

Mona Vătămanu și Florin Tudor prezintă, în paginile IDEA artă + societate, o selecție de cadre din filmul lor All That Is Solid Melts into Air [Tot ce e solid se topește în aer] (2012–2013). Versetele Apocalipsei devin subtitluri ale imaginilor cu deșeuri revărsate de exploatările miniere contemporane de la Roșia Montană, Valea Șesii, Roșia Poieni și Geamăna. Imaginile sînt încadrate de două discursuri vizualizate, cel al lui Salvador Allende la Națiunile Unite în 1972 și cel al lui Thomas Sankara de la summitul panafrican din Addis Abeba în 1987, cu puțin înainte de asasinarea celor doi lideri.

Cauza de actualitate a celei mai lungi rezistențe împotriva capitalismului neoliberal din tranziția postcomunistă a României, exploatarea aurului de la Roșia Montană, e plasată astfel, în mod firesc, în contextul noneuropean, militarist și neocolonial, căruia îi aparțin politicile „extractivismului“ capitalist. Ne putem aminti astfel că „unica alternativă“ propovăduită după 1989, politicile economice neoliberale bazate pe fundamentul „pieței libere“, a fost inițiată în America Latină, în contextul unei dictaturi de dreapta impuse după o lovitură de stat armată, a continuat în Africa, în contextul dependentizării financiare și al reprimării violente a mișcărilor de eliberare anticolonială, fiind apoi introdusă în condițiile democrației incipiente și ale schimbării de paradigmă în Europa de Est, după 1989.

Dar montajul urmărește mai mult decît efectul pedagogic, propunînd o serie de totalități inconfortabile, contradictorii, la nivelul intuiției, simțurilor și gîndirii totodată: imaginile cu otrava deșeurilor sînt seducătoare și plăcute ochiului; valoarea explicativă a panoramelor e evitată în favoarea ambiguității perpetue a prim-planurilor; ambiguitatea postmodernă și refuzul „sensului plin“ sînt abandonate în favoarea comentariului cu conotații grele; sensul foarte clar al istoriei recente e dezvăluit în numele unui alt sens rezistent, dar neclarificat; sensul unor învățăminte spirituale e alăturat simțului critic al laicității; și, nu în ultimul rînd, viitorul „cuceririi spațiului“ pare să fi avut loc de fapt cîndva în trecut, pe Pămînt. Dacă Apocalipsa e cea mai mare povestire a „Apusului“ occidental ce încă durează, iar „unica alternativă“ e cea mai mare povestire a trecutului nostru recent, să fie acesta semnul unei epoci a cinismului împăcat paradoxal cu ideea dominației, a unor noi „zori aurite“ fasciste sau a unui aesthesis decolonial, în care ireversibilul și dominația sînt percepute dintr-un exterior concret, poate din orizontul deschis al unei realități ce își revendică, tatonînd, dinamismul? (Ovidiu Țichindeleanu)

Mona Vătămanu & Florin Tudor, born 1968/1974, work together since 2000.

Selected solo exhibitions:All That Is Solid Melts into Air, Extracity, Antwerp, 2013; I Dreamt the Work of Another Artist, Kunsthalle Lissabon, 2013; Powerlessness a Situation. Revoluție, Frankfurter Kunstverein, 2013; The Order of Things, DAAD Galerie, Berlin, 2012; Geometric Analogies, D+T Project, Brussels, 2012; Land Distribution, Lombard–Freid Projects, New York, 2011;All Power to the Imagination!, Secession, Grafischess Kabinett, Vienna, 2009; Surplus Value, BAK, basis voor actuele kunst, Utrecht, 2009; August, Andreiana Mihail Gallery, Bucharest, 2008; Living Units, Project Room, Ludwig Museum, Budapest, 2003.

Participated in Meeting Points 7, Ten Thousand Wiles and a Hundred Thousand Tricks, Mhka, Antwerp, 2013; Videonale.14, Kunstmuseum Bonn, 2013; Général Bordure, Centre d’art contemporain de Quimper, le Quartier, Quimper, 2013; eva International Biennial of Visual Art – After the Future, Limerick City, 2012; Untimely Stories, Muzeum Sztuki, Łódz, 2012; Untitled, 12th Istanbul Biennial, 2011; Shockworkers of the Mobile Image, 1st Ural Industrial Biennial, Ekaterinburg, 2010; Flying Down to Earth, FRAC Lorraine, Metz, 2012; 5th Berlin Biennial: When Things Cast No Shadow, KW Institute for Contemporary Art, Berlin, 2008;6. Gyumri Biennial: Transformation of History or Parallel Histories, Gyumri, 2008; Art as Gift: Periferic Biennial 8, Iași; Like an Attali Report, but Different: On Fiction and Political Imagination, Kadist Art Foundation, Paris, 2008; 52nd Venice Biennial, Romanian Pavilion: Low-Budget Monuments, Venice, 2007; Terrorvision, Exit Art Gallery, New York, 2004.

 

Stills from a film of 59’, shot in 16 mm and digitally, produced with the support of Extra City Kunsthal, Antwerp and DAAD, Berlin, 2012–2013.

 

 

 

Ne aflăm în fața unei confruntări directe între marile corporații transnaționale și state.

Corporațiile se amestecă în deciziile politice, economice și militare fundamentale ale statelor.

Corporațiile sînt organizații globale care nu depind de niciun stat și ale căror activități nu sînt controlate de acesta sau de orice altă instituție care să reprezinte interesul colectiv.

Pe scurt, întreaga structură politică a lumii e subminată.

Marile firme transnaționale prejudiciază interesele reale ale țărilor în curs de dezvoltare, iar acțiunea lor dominatoare și necontrolată se desfășoară, de asemenea, în țările industrializate, unde își au sediul.

Încrederea în noi înșine e cea care ne sporește credința în marile valori ale omenirii, în certitudinea că aceste valori trebuie să prevaleze, că nu pot fi distruse.

Salvador Allende

 

 

 

 

P. 19–30

Capul și părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului. (Apoc. 1, 14)

... Am fost mort și iată că sînt viu în vecii vecilor. Eu țin cheile morții și ale Locuinței... (Apoc. 1, 18)

... Soarele s’a făcut negru ca un sac de păr, luna s’a făcut toată ca sîngele. (Apoc. 6, 12)

În acele zile, oamenii vor căuta moartea, și n’o vor găsi; vor dori să moară și moartea va fugi de ei.

(Apoc. 9, 6)

... cei douăzeci și patru de bătrîni cădeau înaintea Celui ce ședea pe scaunul de domnie, și se închinatu Celui ce este viu în vecii vecilor ... (Apoc. 4, 10)

În cer s’a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare. (Apoc. 12, 1)

Dar pămîntul a dat ajutor femeii. Pămîntul și-a deschis gura, și a înghițit rîul, pe care-l aruncase balaurul din gură. (Apoc. 12, 16)

... pe coarne avea zece cununi împărătești, și pe capete nume de hulă. (Apoc. 13, 1)

... Cine ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici este răbdarea și credința sfinților. (Apoc. 13, 10)

I s’a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească ... (Apoc. 13, 15)

El zicea cu glas tare: „Temeți-vă de Dumnezeu, și dați-I slavă, căci a venit ceasul judecății Lui ...“

(Apoc. 14, 7)

Atunci Cel ce ședea pe nor Și-a aruncat secera pe pămînt. Și pămîntul a fost secerat. (Apoc. 14, 16)

Apoi am văzut în cer un alt semn mare și minunat: șapte îngeri, care aveau șapte urgii ... (Apoc. 15, 1)

Și am auzit un glas tare, care venea din Templu, și care zicea celor șapte îngeri: „Duceți-vă, și vărsați pe pămînt din cele șapte potire ale mîniei lui Dumnezeu!“ (Apoc. 16, 1)

Acestea sînt duhuri de draci, cari fac semne nemaipomenite, și cari se duc la împărații pămîntului întreg ... (Apoc. 16, 14)

Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin și să dea fiarei stăpînirea lor împărătească, pînă se vor îndeplini cuvintele lui Dumnezeu. (Apoc. 17, 17)

... și vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in foarte supțire, cu purpură și cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe și cu mărgăritare!“ (Apoc. 18, 16)

(Apocalipsa lui Ioan, inBiblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, s.l., Societatea Biblică, s.a.)

 

 

 

 

Originile datoriei sînt aceleași cu originile colonialismului.

Credem că datoria trebuie văzută din punct de vedere al originilor sale.

Cei care ne împrumută bani sînt cei care ne-au colonizat și înainte.

Ei sînt cei care ne-au gestionat statele și economiile.

Colonizatorii sînt cei care au îndatorat Africa prin frații și verii lor, care au fost creditorii.

N-am avut nicio legătură cu această datorie.

Prin urmare, n-o putem plăti.

Și cînd spunem că datoria nu va fi plătită, nu sîntem împotriva moralei, a demnității și a respectării cuvîntului dat.

Credem că nu avem aceeași morală ca alții.

Nu există o singură morală pentru bogați și săraci.

Biblia și Coranul nu pot sluji deopotrivă exploatatorilor și celor exploatați.

Ar trebui să existe două ediții diferite ale Bibliei și două ediții diferite ale Coranului.

Thomas Sankara